Sub pretextul luptei împotriva spălării banilor, Uniunea Europeană a introdus
cipuri RFID în bancnotele sale începând cu anul 2005.
Ce este un cip
RFID?
Wikipedia: Identificare prin frecvenţă radio (RFID) este o
metodă de identificare automată, care se bazează pe stocarea şi regăsirea
datelor la distanţă, folosind dispozitive numite tag-uri RFID sau transpondere.
Tehnologia necesită o anumită măsură, de cooperare, a unui cititor de RFID, şi o
etichetă RFID.
O etichetă RFID este un obiect care poate fi aplicat sau
încorporat într-un produs, animal, sau persoană, în scopul de identificare şi
urmărire, folosind unde radio. Unele tag-uri pot fi citite de la mai mulţi
metri, şi de dincolo de linia de vedere a cititorului.
Cele mai multe
tag-uri RFID conţin cel puţin două părţi. Unul este un circuit integrat pentru
stocarea şi prelucrarea de informaţii, modulare şi demodulare a unui semnal de
radio-frecvenţă (RF), şi alte funcţii de specialitate. Cel de-al doilea este o
antenă pentru recepţionarea şi transmiterea de semnal.
Cum
funcţionează?
Să spunem că doriti să cumpăraţi o pereche de papuci de
la Carrefour, şi că aceşti papuci conţin un cip RFID. Datele stocate în acest
cip pot fi: un număr unic de identificare, fabricantul papucilor, ţara de
origine, mărimea (măsura) papucilor, etc.
Dacă treceţi cu papucii pe
lângă poarta dotată cu dispozitiv de citire RFID, atunci iată ce se
întâmplă:
1. Dispozitivul de citire RFID emite periodic semnale radio.
2.
Odată ce papucii ajung în apropierea dispozitivului de citire (numit cititor),
antena cip-ului RFID captează undele electromagnetice emise de cititor, şi le
transformă în curent electric cu care pune în funcţiune cip-ul RFID, care va
începe acum să emită unde electromagnetice de tip radio-frecvenţă ce conţin
datele stocate în cip.
3. Cititorul recepţionează aceste date şi le transmite
către calculatorul cu care este în legătură.
Dacă încercaţi să ieşiţi cu
papucii prin poarta de intrare în magazin, poarta va începe să sune
alarma.
Dacă plătiţi papucii la casa de marcat, datele sunt citite din
cip-ul RFID şi trimise la calculator. Acum, când ieşiţi cu papucii prin poarta
de iesire de la casa de marcat, cititorul din poartă detectează că aţi ieşit cu
o pereche de papuci pe care i-aţi plătit deja, pentru că aşa a găsit în
calculator. Drept urmare, alarma nu se mai declanşează.
Dovada că
bancnotele EURO conţin cip-uri RFID
Firma japoneză Hitachi a anunţat încă
din 2004 că a reuşit producerea unui cip RFID care are o grosime de numai 0,06
mm, şi poate fi introdus în bancnote (grosimea unei bancnote este de 0,10 mm).
Nu se ştie dacă acesta este furnizoarea de cip-uri RFID folosite în bancnotele
EURO, dar iată dovada: introduceţi o bancnotă de 10 EURO în cuptorul cu
microunde şi porniţi-l. În numai 5-6 secunde cip-ul RFID va exploda datorită
supraîncălzirii create de emisia de microunde din cuptor, astfel că în locul lui
veţi găsi o gaură în bancnotă.
Iată mai jos şi filmarea video a acestei experienţe:
Pro şi contra RFID
Promotorii folosirii RFID pe scară largă doresc
ca în toate obiectele să existe câte un astfel de cip şi nu contenesc să ne
aminteasca tot timpul beneficiile acestei tehnologii: hoţii nu vor mai putea să
fure, obiectele pierdute vor putea să fie găsite mult mai uşor, iar
ilegalităţile vor dispare.
Iată un scenariu tipic: "Domnul A scoate
bancnote euro de la un automat (ATM) bancar, şi pariază cu o bancnotă de 10 Euro
la o luptă considerată ilegală, şi pierde pariul. Organizatorul luptei este
prins de poliţie că a făcut o ilegalitate, iar poliţia începe verificarea
banilor strânşi din pariuri. Astfel, poliţia merge direct la Domnul A şi-l
arestează pentru că a participat la o luptă organizată ilegal."
De
cealaltă parte, cetăţenii sunt îngrijoraţi în legătură cu viaţa personală, care
ar fi astfel expusă fără nicio oprire, privirii pătrunzătoare a tehnologiei
RFID.
Iată acum un scenariu tipic în care tehnologia RFID poate fi
folosită pentru a face o nedreptate: "Domnul A retrage 100 Euro de la un automat
bancar (ATM) şi îi pune în portofel, în buzunar sau în geantă. El scapă
accidental o bancnotă de 10 Euro pe jos, iar atcineva îi găseşte şi îi foloseşte
pentru a paria întro luptă ilegală. Apoi, întregul scenariu de mai sus se
repetă, cu arestarea Domnului A în final, deşi este nevinovat."
Sau, şi
mai înfricoşător: "Ai în portofel o bancnotă de 100 Euro. Eu, ca angajat întrun
magazin, supraveghez cititorul RFID montat la intrarea în magazin. Astfel pot să
văd că atunci când intri, ai asupra ta o bancnotă de 100 Euro. Apoi te urmaresc
şi îţi fur banii."
Tehnologia RFID este folosită pentru a "vedea" dincolo
de bariera naturală a vederii optice, pe care cu toţii ne bazăm. Doar de asta ne
punem banii în buzunar, sau în portofel, ca să nu-i vadă toată lumea, nu-i
aşa?
În felul acesta, toate aşa-zisele "bune intenţii" se dovedeşte că
pot fi transformate în adevarate ameninţări. Atâta timp cât există modalităţi
prin care tehnologia poate fi folosită în moduri greşite, cu siguranţă se va
abuza de ea pentru a fi folosită în scopuri îndoielnice, sau chiar
criminale.
E uşor de imaginat un dispozitiv de citire RFID portabil, pe
care hoţii să-l folosească pentru a se focaliza numai pe oamenii care au
portofelul "valoros". Acesta este doar unul din multele exemple de folosire în
rău a acestei tehnologii.
Monitorizarea VIDEO a cipurilor RFID
Fie că este vorba de microcipul RFID din paşaport, carnet de conducere sau
buletin, sau chiar de celebrul implant RFID uman (localizat sub piele, pe braţ),
există sisteme de urmărire care se bazează pe aceste microcipuri. Vă prezentăm
un foarte scurt documentar are arată monitorizarea în timp real a persoanelor
care poartă asupra lor obiecte ce conţin cipuri RFID.
Incredibil, dar
adevărat!
Desigur, microcipurile RFID sunt prezente de mai mulţi ani in
Statele Unite şi alte ţări occidentale. Este foarte posibil ca să aveţi unul
dintre aceste cipuri RFID chiar asupra dvs., fără să ştiţi. Referindu-ne la
România, majoritatea marilor distribuitori şi comercianţi (Carrefour, Cora,
Metro, Praktiker, Auchan, Bricostore, Diverta, Altex, Flanco, Media Galaxy,
etc.) folosesc în produsele lor etichete ce conţin cipuri RFID.
Motivul
invocat este protecţia împotriva furturilor. Aceste etichete RFID sunt plasate
pe produsele respective în zone sau locuri greu accesibile sau greu de observat.
Dacă scopul acestor etichete RFID este să prevină furtul, atunci de ce la
ieşirea din spaţiul comercial nu suntem atenţionaţi să îndepărtăm aceste
etichete RFID, pentru că ele nu mai au niciun rost odată ce am părăsit
perimetrul monitorizat?
Odată am cumpărat o pereche de pantaloni de la
Carrefour. Întro altă zi mă aflam la Metro, iar când am ajuns la casa de marcat,
după ce plătisem toate cumpărăturile, a sunat alarma anti-furt a porţii de
monitorizare RFID (prin care suntem obligaţi să trecem).
Aşa am
descoperit că pantalonii mei aveau o etichetă RFID cusută în croiala
pantalonilor. Având grijă să nu-mi compromit proaspăta achiziţie, a fost foarte
greu să o îndepărtez, odată ajuns acasă, pentru că era practic ascunsă întro
cusătură, şi foarte greu accesibilă.
Aşa am aflat pentru prima dată că
poveştile citite şi văzute pe internet au devenit realitate chiar în România.
Desigur, AIM a mai scris despre acest subiect şi până acum. Care sunt
noutăţile?
În mini-documentarul de mai jos puteţi vedea un sistem de
monitorizare în timp real a etichetelor RFID aflate asupra persoanelor dintro
clădire. În acest caz este vorba de un centru comercial mare. Imaginile
camerelor de supraveghere sunt folosite de sistemul de monitorizare RFID pentru
a le combina cu identificarea tuturor cipurilor RFID aflate în spaţiul activ de
urmărire.
În acest fel, sistemul oferă detalii complete atât despre
persoana respectivă (prin datele extrase din microcipul RFID aflat în buletin,
paşaport sau carnetul de conducere), cât şi despre obiectele aflate asupra sa
(care conţin etichete RFID).
Astfel, agentul de monitorizare poate vedea
"live" cum dl. Peter Stevenson, posesor al pasaportului F-1427883502, are o
pereche de pantofi marca Tsubo, marimea 9, pe care i-a cumparat în urmă cu 4
luni de la un magazin aflat pe strada 47, numarul 15. De asemenea, domnul mai
poartă o pereche de boxeri C-IN2 marimea L, un maieu Nike XL, o camaşă Debenhams
XL, toate achiziţionate din acest centru comercial în urmă cu 7
saptamani.
Dar asta nu este tot. Dl. Stevenson mai are asupra sa 7
bancnote de 100 EUR, 4 bancnote de 10 EUR şi o bancnotă de 500 EUR, toate scoase
din bancomatul X472 în acestă dimineaţă.
Cum este posibil aşa
ceva?
Simplu. Mult prea simplu. Toate obiectele enumerate mai sus conţin
etichete cu cip RFID, care sunt identificate în mod unic. De aceea se cunoaşte
orice detaliu despre aceste obiecte, inclusiv data şi adresa de unde au fost
cumpărate.
Vă rog să reţineţi că toate acestea sunt disponibile chiar
acum, în acest moment. Realitatea depăşeşte orice imaginaţie.
Pentru
americanii care s-au lăsat implantaţi în braţ cu microcipul de identificare
personală, acest scenariu este multmai crud. Pe lângă faptul că ei pot fi
monitorizaţi 24 de ore din 24, 7 zile din 7, se supun unui înalt risc de a face
cancer, datorită activităţii microcipului RFID plasat sub piele, aşa cum au
demonstrat cercetările realizate pe cobai şi şobolani, în
laboratoare.
Desigur, posesorii de acte de identitate tip RFID
"beneficiază" şi de riscul ca identitatea să le fie foarte uşor furată. De fapt,
mult mai uşor ca până acum. Nici nu mai e nevoie ca hoţul să aiba acces la
buzunarul în care se află buletinul. Este suficient ca să dispună de un
echipament electronic de tipul acestui sistem de monitorizare RFID, pentru ca el
să aibă acces la toate datele conţinute în microcip, şi astfel să le poată copia
în doar câteva clipe.
Ce se întâmplă când hoţul se foloseşte de
identitatea falsă pe care tocmai a copiat-o, pentru a fura? Chiar dacă reuşeşte
să fugă, identitatea pe care şi-a asumat-o este evident trecută pe o listă
specială. La prima detectare a acestei identităţi (să spunem - chiar în centrul
comercial din acest exemplu), sistemul de monitorizare dă alarma şi poliţia
arestează pe posesorul acestei identităţi (în acest caz - cel real). Poliţia are
chiar probe pentru faptul că posesorul acestei identităţi a furat. Totul este
clar. Dl. Stevenson va face puşcărie nevinovat.
Iată deci mai jos
sistemul de monitorizare RFID integrat cu camere de luat vederi, întrun centru
comercial.
Microcipul peRFID din paşapoarte şi abonamente
Este interesant şi înfricoşător în acelaşi timp să urmărim evenimentele din
ultimii ani. Ştiu, unii vor sări că e vorba de "teoria conspiratiei" (a se citi:
baliverne), dar îi rog cel puţin să aibă răbdare şi să citească ce am de spus.
Pentru mine e destul de clar în ce direcţie ne îndreptăm: o societate controlată
total cu o structură de conducere piramidală, în care marea masă e redusă la
nivelul de sclavie.
Fiecare om va fi "cipat", adică i se va implanta un
microcip RFID (perfid) de identificare ce va conţine toate datele personale:
nume, vârstă, sex, date biometrice, situaţie profesională, permis auto, date
medicale, cont bancar (nu vor mai exista bani cash) etc.
Aceste date vor
putea fi accesate şi modificate de către autorităţi şi, probabil, de hackeri.
Departe de a fi o lume mai sigură, furtul de identitate va deveni o crimă extrem
de frecventă şi periculoasă. Sigur, de cipare va fi scutită o anumită
"elită".
Absolut totul va fi controlat. Dealtfel, deja sunt înregistrate
TOATE convorbirile noastre telefonice, tot ce facem pe internet (e-mail-uri; ce
scriem în blog; ce site-uri accesăm). Cu ajutorul telefonului mobil, o persoană
poate fi monitorizată non stop (adică se va şti exact în ce poziţie este).
E posibil că mulţi oameni să fie obligaţi să poarte brăţări de
monitorizare (care permit localizarea posesorului pe principiul telefoniei
mobile); dar chiar şi fără asemenea metode, camerele video "inteligente" plasate
peste tot ne pot identifica automat pe bază datelor biometrice. La fel, se pot
plasa cititoare de microcip rfid în toate zonele "sensibile": la intrarea în
metrou sau în autobuz, de exemplu. [Completarea AIM: deja există cititoare RFID
atât la Metrou cât şi în fiecare mijloc de transport RATB, care citesc datele
aflate în abonamentul numit "portofel electronic", inclusiv numele şi codul
numeric personal.]
Pe de altă parte, fiecare om va avea o fişă
electronică în care se vor înregistra absolut toate datele relevante (din
punctul de vedere al lui Big Brother) despre el. Orice revoltă împotriva
sistemului va putea fi astfel rapid înlăturată!
Cum va arată oraşul
viitorului? Citiţi aici: primul oraş in care totul va fi supravegheat
(New-Songdo-City) E drept, acolo nu se vorbeşte de microcip implantat, "doar" de
un card universal de identitate cu microcip (RFID). Efectul e acelaşi însă. Şi,
la o adică, după cum spunea cineva - cardul poate fi pierdut sau furat. Aşa că,
se va spune că e mai "sigur" să fii implantat cu un microcip.
Nu? Eşti
retrograd şi te opui "progresului tehnologic"? (Ştiţi foarte bine: deja avem
paşapoarte biometrice cu microcip în România şi permise auto cu microcip. Şi
carduri bancare cu microcip! Şi de peste 2 ani, vom avea buletine cu microcip.).
Aşa că naivii care îşi închipuie că lucrurile despre care vorbesc sunt plasate
într-un viitor îndepărtat, ar fi bine să-şi deschidă ochii!!!
De câţiva
ani, oamenii sunt forţaţi să-şi implanteze animalele cu microcipuri. S-a început
cu vacile, porcii, caii, oile etc. Găinile şi alte păsări de curte au fost
scutite (însă exterminate cu ocazia ţepei numită "gripa aviara"). De microcipuri
implantate n-au scăpat nici pisicii şi câinii de casă.
De exemplu, în
Bucureşti primăria a decis că toţi câinii şi pisicile de casă să fie castraţi -
uite aşa! - asta pe lângă microcipare, vaccinuri, paşapoarte şi alte formalităţi
costisitoare.
Nu o zic eu, e o ştire de presă: Bucureştenii, obligaţi
să-şi sterilizeze câinii şi pisicile. De ce toate aceste măsuri? Pentru control,
evident! Uitaţi ce ţeapă şi-au luat ţăranii! Acum nu mai au voie să vândă lapte
şi brânză în pieţe! Nici ouă măcar!
Sunt obligaţi să predea laptele
firmelor mari de procesare; pe un preţ de nimic, bineînţeles! Vor să crâcnească?
Păi nu ştim totul despre câte vaci/oi au? Vor să ne trişeze? Să vândă lapte pe
ascuns? Îi plesnim imediat peste bot! Asta aşa, în paranteză fie
spus...
Vrei să protestezi, să-ţi ceri drepturile? Păi, pur
şi simplu, nu vei fi capabil să gândeşti aşa ceva!
Cum s-a ajuns în situaţia
asta? Eh, povestea e lungă. Scriitori S.F. nu numai au prevăzut de mult timp
ceea ce urma să se întâmple. Romanul 1984 al lui Orwell e poate cel mai
cunoscut. Tot faimos e şi romanul "Minunata lume nouă" lui Huxley.
Sunt
şi alte contrautopii clasice interesante.
O societate orwellizată e
descrisă foarte bine, după părerea mea, în romanul "Dayworld" al lui Phillip
Jose Farmer (cu menţiunea lumea de acolo pare idilică faţă de realitatea
curentă). Dar nu numai scriitorii SF au scris despre "vremurile noastre" (îmi
permiteţi această sintagmă).
Apocalipsa a fost scrisă cu aproape 2
milenii în urmă, şi iată că multe lucruri de acolo se dovedesc extrem de
actuale! Câţi oameni sunt conştienţi că în casele lor numărul 666 e prezent (sub
o formă codificată) de zeci, poate sute de ori? Şi totuşi, fiecare cod de bare
are un 666! E limpede! Cele două bare subţiri - care apar de 3 ori în codul de
bare, pe post de separatori - sunt citite de calculator sub forma numărului 6
(ŞASE).
O glumă proastă a inventatorilor acestui sistem de codificare a
produselor, ar spune unii. Dar mi se pare că e mai mult decât proastă această
"gluma"; e de-a dreptul diabolică! Iniţialele T.I. pot însemna atât "tehnologia
informaţiei", cât şi TALPA IADULUI! Nici o legătură? Mai gândiţi-vă! ( sursa www.roaim.com)
